Supermaket-urile

Supermaket-urile au monopol pe vanzari, pot oricand falimenta un anumit producator. Gandeste-te ca un producator face produse lactate sau mezeluri, acesta are in productie marfa de cateva milioane de euro(daca lucreaza la scala nationala) marfa care intr-o saptamana devine produs finit, iar in inca trei expira si trebuie aruncata daca nu se vinde. Daca un supermarket il scoate pe producator de pe raft, producatorul pierde valoarea marfii respective, plus costuri aditionale mai mici, muncitori in plus care trebuie platiti din banii pierduti (desi nu produc), etc..

Supermarketul-ul in schimb nu se supune la nici un risc, fiindca poate oricand sa aduca marfa din alta parte, Ex. Ungaria, Italia, sau de la alti producatori romani la acelasi pret sau chiar la preturi nesemnificativ mai mari doar pentru a pune presiune. Asadar, cele doua parti joaca de pe pozitii de putere, iar puterea hypermarketurilor e mai mare si as indrazni sa spun ca pe langa ca e mai mare este si mai bine sustinuta politic.

Primii care s-au lovit de problemele pietei complet libere au fost americanii prin 50, cand si-au dat seama ca nu pot lasa lucrurile sa curga de la sine si ca statul trebuie sa intervina uneori. De aceea vedem si astazi la ei procese intre giganti (ex. Microsoft) si stat pe chestiuni legate de monopol. Din fericire pentu producatori, statul daca nu vrea sa lase economia sa se duca pe rapa trebuie sa ii sustina. Din nefericire, statul la noi e slab, iar UE oricum ne vrea piata de desfacere.

Citeste si :

• Pastele si Corporatiile
• Dilema consumatorului: dictatura pietei sau a statului ?