Thursday, February 14, 2008

Munca, Rutina, Timpul si Gandirea

Dacă eşti ocupat să ai grijă de familie, de copii, de slujbă, este dificil să te mai focalizezi şi asupra unei Conspiraţii Globale, este dificil să te opreşti, chiar şi numai pentru un moment, din ceea ce faci şi să te gândeşti la asta. Exact asta urmăresc ei: ca noi să nu gândim, doar sa muncim si sa cheltuim. Atunci când gândim, începem să devenim periculoşi. Ei sunt mii noi suntem miliarde.

Majoritatea indivizilor perfect adaptati si integrati in societate si-au pierdut adevaratul eu la o varsta tanara, l-au inlocuit cu egoul oferit de societate. Astfel de oameni nu au niciun conflict ideologic intre ei si sistem intrucat acestia au incetat sa mai existe imediat ce egoul impus de societate a sters eul original si originar.

Tiparele lui “trebuie” repetate la infinit creeaza oameni robot, oameni care nu-si vor mai pune nici o intrebare, vor lua totul de bun, pentru ceea ce nu vor intelege vor accepta, iar pentru ce nu le va placea vor atribuii eticheta lui “trebuie” fara nici o alta intrebare.

Oamenii care au senzatia ca totul este clar si nu au nici un semn de intrebarea in toata existenta lor sunt superficiali si indolenti, sunt cea mai periculoasa “specie” de pe pamant intrucat vor accepta orbeste tot ce li se ofera in baza unor justificari foarte sumare. Superficialitate, oameni care nu mai au putere sa puna intrebari si sa se revolte dupa ce gasesc raspunsurile dureroase, ba chiar se refugiaza in dulci detalii prefabricate.

Stiati ca :

James Paul Warburg (bancher,consilier pe probleme financiare al lui Franklin D. Roosevelt)
We shall have World Government, whether or not we like it. The only question is whether World Government will be achieved by conquest or consent.

Franklin D. Roosevelt (al 32-lea presedinte al SUA)
In politics, nothing happens by accident. If it happened, you can bet it was planned that way.


Albert Einstein ( fizician)
The ruling class has the schools and press under its thumb. This enables it to sway the emotions of the masses.

13 comments:

Anonymous said...

Adevarat, foarte adevarat.

Anonymous said...

Oamenii "xerox" , "clonele", cei care si-au tradat eu-l petru un amarat de ego ( la indigo )sunt cu mult mai mult impotriva celor putini, care au curajul sa-si asume originalitatea si unicitatea decat impotriva celor care i-au "clonat".Asa ca, rarisimii de homo sapiens sapiens, cei activi, informati, luminati, care au curajul sa spuna NU, cand gloata spune DA au doi "dusmani" diferit inarmati : manipulatorii si ignorantii.Ambii au acelasi scop, sa le puna pumnu'n gura.
(respectuesement, N)

Anonymous said...

Prostilor le este frica de oamenii inteligenti.

Am intalnit oameni in colectivitati care imi spuneau ca liderii nu trebuie sa fie prea destepti ca sa nu sa fie in stare sa pacaleasca comunitatea... iata o mentalitate - sa fim condusi de idioti... Bush, Ceausescu...

Relatia sclav stapan - des intalnita in societatea piramidala, este bazata pe conveninta si ura. Ura si sila stapanului fata de sluga proasta versus avnatajele muncii ieftine, ura si invidia slugii fata de libertaeta stapanului versus traiul usor devierme in lipsa responsabilitatilor...

Sistemul are nevoie de indivizi ignoranti, indivizi care nu se pot autoguverna, indivizi care cer sa fie "indrumati" de un "pastor", de un tåtuc...

Religiile si politica vin si pun punctul pe "i" in aceasta privinta oferind solutia problemei artificial create - piramida, justificarea autoritatii si a ierarhizarii societatii.

Scopul final - control.

Anonymous said...

http://www.gandul.info/planeta-nebunilor/a-fost-creat-adn-ul-sintetic.html?3938;2349980

infoinfo said...

Douăzeci şi două de sfaturi practice pentru a rezista manipulărilor

1. Încercaţi să jucaţi cu dumneavoastră înşivă, din când în când, rolul de "avocat al diavolului", combătându-vă propria imagine, concepţiile pe care le consideraţi de nezdruncinat, prejudecăţile, comportamentul, sentimentele. Veţi ajunge astfel să vă cunoaşteţi mai bine, să vă descoperiţi punctele slabe ori rigidităţile, dar poate şi calităţi pe care nu vi le-aţi pus în valoare. Încercaţi să vă priviţi cu alţi ochi, mereu din alte perspective, pentru a înţelege mai bine care este părerea celorlalţi despre dumneavoastră.
2. Exersaţi rostirea unor expresii precum: "Am greşit", "Îmi pare rău", "E vina mea", "Am învăţat ceva din greşeala asta".
3. Fiţi atenţi la perspectiva din care alţii încearcă să prezinte, să încadreze o problemă, o situaţie, o anume opinie. Acceptând necondiţionat premisele lor, le oferiţi din start un avantaj substan­ţial. Fiţi pregătiţi pentru eventualitatea de a respinge de la bun început, în întregime, punctul lor de vedere şi de a veni cu varianta dumneavoastră. Feriţi-vă să treceţi la discutarea detaliilor înainte de a vedea dacă problema, în totalitatea ei, nu este cumva greşit pusă. De multe ori agenţii de influenţă îşi atrag inter­locutorul în discuţii pe marginea unei probleme, pentru ca abia când e prea târziu acesta să-şi dea seama că întreaga problemă era artificial creată. Spre exemplu, după revoluţia din 1989, regimul de la Bucureşti a făcut nenumărate presiuni asupra zia­riştilor pentru discutarea articolelor pe care ar fi trebuit să le cuprindă legea presei. Ziarele independente însă au pus problema cu totul altfel: era într-adevăr necesară legea presei sau apariţia ei ar fi putut justifica un nou val de cenzură informaţională?
4. Acceptaţi pierderile pe termen scurt (în bani, timp, efort, sau chiar respect faţă de propria dumneavoastră persoană) pentru a vă păstra independenţa. Lăsându-vă atraşi cu uşurinţă de mirajul unor avantaje imediate, puteţi cădea în capcane foarte pericu­loase, iar suferinţa produsă de apariţia disonanţei cognitive va fi incomparabil mai mare decât cea provocată de nemulţumiri sau de necazuri trecătoare. Acceptaţi micile pierderi şi gândiţi-vă că ele vă sunt învăţătură de minte pentru a nu mai greşi în viitor.
5. Puneţi imediat piciorul în prag atunci când sunteţi ne­mulţumit, agasat, sau când suferiţi din cauza comportamentului unei persoane apropiate. Exersaţi-vă în a spune:,,Pot trăi şi fără dragostea (prietenia) ta, chiar dacă la început îmi va fi greu. Dacă vrei să mai fim împreună (prieteni), încetează să mai faci lucrul ăsta şi obişnuieşte-te să faci asta", sau: "Pot supravieţui fără favorurile dumneavoastră, dacă vreţi să rămânem în relaţii bune, gândiţi-vă să mă trataţi cu mai mult respect" ş.a.m.d. În caz că nu sunteţi luat(ă) în serios, chiar după avertismente repetate, pregătiţi-vă să vă detaşaţi (despărţiţi) total de persoana respectivă.
6. Evitaţi întotdeauna să luaţi hotărâri pripite, mai ales în situaţii care vă sunt neclare. Mulţi agenţi de influenţă exagerează graba cu care trebuie să răspundeţi, presându-vă, pentru a nu vă da timp de gândire. Judecaţi problema la rece, luaţi-vă un răgaz suficient, căutaţi surse suplimentare de informaţii asupra subiec­tului şi abia apoi puneţi-vă semnătura.
7. Întotdeauna când ceva vi se pare neclar, insistaţi cu între­bările până ce vă lămuriţi complet. Nu-i lăsaţi pe agenţii de in­fluenţă să vă facă să vă simţiţi prost şi astfel să vă reducă la tăcere, în foarte multe cazuri, explicaţiile superficiale sunt semne ale unor tentative de manipulare, dar şi ale superficialităţii şi incom­petenţei celui chipurile atotştiutor.
8. Exersaţi-vă în descifrarea sensurilor ascunse ale lucrurilor sau situaţiilor întâlnite la fiecare pas, indiferent cât de banale ar părea: rolul uniformelor, substratul diverselor relaţii interper-sonale, intenţiile reale ale diverşilor vorbitori, rolul nescris al unor legi şi regulamente. Încercaţi să vă explicaţi ce s-a urmărit prin promovarea unor anumite concepţii arhitectonice, care sunt tentativele de manipulare prin afişarea diverselor simboluri sau sigle, ce interese se ascund sub unele alianţe de circumstanţă, prin ce mijloace este obţinut acceptul sau ataşamentul unora sau al altora faţă de anumite idei, organizaţii sau lideri, cum acţionează asupra individului presiunea grupului social din care face parte, ce se poate citi printre rânduri în articolele din ziare ş.a.m.d. Poate fi un joc interesant, dar şi foarte util.
9. Fiţi atent(ă) la regulile impuse de gazde, atunci când sunteţi în rolul oaspetelui. Uneori respectarea instinctivă a acestora (pentru a nu da dovadă de impoliteţe) vă poate limita drastic libertatea de exprimare, de acţiune şi chiar de alegere. Priviţi cu detaşare regulile de protocol, respectaţi-le, dar nu într-o asemenea măsură, încât să renunţaţi la a vă mai expune deschis părerile. Încercaţi din când în când să jucaţi rolul nonconfor-mistului. Reacţiile celor din jur vă vor putea demonstra dacă au sau nu intenţii ascunse.
10. Nu acordaţi credit soluţiilor simple în cazul unor pro­bleme personale, sociale sau politice complexe.
11. Amintiţi-vă că nu există dragoste sau prietenie totala, necondiţionată, din partea unui străin, la prima vedere. Fiţi foarte atenţi la cei care încearcă să vi se "bage sub piele" şi încercaţi să aflaţi ce anume urmăresc să obţină de la dumneavoastră. Însă chiar şi în cadrul relaţiilor obişnuite de prietenie sau de iubire, reţineţi că acestea pot fi verificate numai în timp. De asemenea, este imposibil ca ele să reziste dacă unul numai dă, iar celălalt doar primeşte. Încrederea, adevărata dragoste sau prietenie au la bază reciprocitatea şi respectul faţă de celălalt.
12. Dacă ajungeţi într-o situaţie socială nouă, într-un anturaj nou, într-o companie nefamiliară, încercaţi imediat să aflaţi de pe ce poziţie puteţi intra în contact cu cei din jur şi care sunt principalii agenţi de influenţă ai grupului. Intraţi pe "lungimea de undă" a acestora, aflaţi cât mai multe amănunte despre ei, "citiţi-le" preferinţele, orgoliile, preocupările, flataţi-i dacă e cazul, încercaţi să descifraţi ce urmăresc şi apoi căutaţi soluţiile cele mai bune pentru a rezolva problemele ce se pot ivi.
13. Evitaţi situaţiile total nefamiliare, în care nu vă puteţi manifesta libertatea de acţiune sau de exprimare. Dacă totuşi vă aflaţi într-o asemenea situaţie, începeţi cu testarea limitelor ce vă sunt impuse. Acceptaţi un preţ mai mic pentru a vă elibera, în loc să vă supuneţi unor suferinţe greu de suportat pe care vi le-ar putea provoca rămânerea într-o astfel de situaţie.
14. Nu vă dezvăluiţi sentimentele, dorinţele ascunse, slăbi-ciunile sau limitele în faţa oricui. Amintiţi-vă că, uneori, chiar şi cel mai bun prieten vă poate trăda sau vă poate exploata cu ajutorul acestor destăinuiri.
15. Obişnuiţi-vă cu momentele de detaşare emoţionaă, mai ales atunci când doriţi să analizaţi cu atenţie ă anumită problemă. Exersaţi-vă în păstrarea calmului şi a sângelui rece, în confrun­tările cu cei care încearcă să va manipuleze. De foarte multe ori ei urmăresc să vă enerveze special pentru a vă crea momente de vulnerabilitate de care să se folosească în a vă îngenunchea.
16. Nu vă lăsaţi la cheremul lăcomiei şi al satisfacerii orgo­liului personal. Agenţii de influenţă ştiu foarte bine cum să vă exploateze aceste slăbiciuni pentru a profita de pe urma dumnea­voastră sau chiar pentru a vă supune în cele din urmă. Rezistaţi ademenirilor, linguşelilor, bârfelor, iar dacă vă simţiţi nesigur(ă) şi nu ştiţi cum să procedaţi, gândiţi-vă la persoana pe care o consideraţi un exemplu de onestitate şi stăpânire de sine şi imaginaţi-vă cum ar proceda aceasta în locul dumneavoastră.
17. Acceptaţi schimbul de idei, analizaţi la rece opiniile sau concepţiile ce nu coincid cu ale dumneavoastră, mai ales când sunt susţinute de argumente concrete, încercaţi să vă puneţi în locul celor cu care vă confruntaţi ideile, pentru a vedea mai bine unde greşesc ei sau unde greşiţi dumneavoastră.
18. Identificaţi momentele în care simţiţi un sentiment de vină şi încercaţi să-i aflaţi originea. Vedeţi dacă nu vă este indus în mod artificial pentru a vă determina să acţionaţi într-un anume fel. În general, nu luaţi decizii pentru a scăpa de sentimentul de vină. Acceptaţi-l ca pe o componentă inevitabilă a firii umane, dar nu acţionaţi sub imperiul său.
19. Acţionaţi pe deplin conştient în toate situaţiile. Nu luaţi decizii doar pentru că "aşa trebuie" sau pentru că aşa v-a intrat în reflex. Încercaţi să vedeţi care anume reflexe corespund con­vingerilor dumneavoastră intime şi care v-au fost impuse prin diverse tehnici de manipulare.
20. Gândiţi-vă că, uneori, consecvenţa poate conduce la rigi­ditate. Dacă în urma unei analize detaşate vă daţi seama că aţi greşit, nu persistaţi în greşeală doar de dragul consecvenţei.
21. Autorităţile legitime trebuie respectate, dar cei care se erijează în autorităţi fără a avea legitimitate trebuie supuşi unei analize atente pentru a vedea care sunt interesele ascunse ce îi animă şi pentru a găsi calea de a-i respinge.
22. Vociferările sau reacţiile emoţionale nu sunt suficiente pentru contracararea actelor de inechitate sau de injustiţie. Pentru a lupta împotriva oricăror abuzuri trebuie să vă asumaţi deschis opţiunea şi să le înfruntaţi până la capăt, indiferent de consecinţe.

infoinfo said...

Structurile impersonale
În sistemele totalitare, orice semn de opoziţie este pedepsit sever. De asemenea, în închisori, în spitalele de boli mintale, în sectele extremiste, în cazărmi sau în lagărele de concentrare, conducătorii acestora au un control aproape total asupra existenţei celorlalţi. Nici o împotrivire la reguli nu este admisă.
Atunci când presiunea unui sistem autoritar asupra oame­nilor obişnuiţi devine insuportabilă, apare întrebarea dacă este posibilă ori nu vreo cale de salvare sau de răzvrătire. Autorităţile din astfel de sisteme îşi iau de obicei măsuri de siguranţă, prin angajarea în toate posturile-cheie ale suprastructurii a unor oameni fideli lor, pe care îi pot coordona cu uşurinţă. În asemenea cazuri, opozanţii sunt mai tot timpul oameni obişnuiţi, care nu pot face mare lucru fără a fi pedepsiţi. Mult mai uşoară este lupta împotriva unor astfel de sisteme din afara lor. Asta dacă pot fi găsite căi de evadare.
Şi totuşi, chiar şi în situaţiile cele mai lipsite de speranţă există posibilitatea organizării unei rezistenţe interne, ce ar putea da rezultate. Primul pas este analiza atentă a sistemului pentru a vedea ce schimbări anume sunt posibile. Apoi, cei care formează nucleul rezistenţei încep să testeze concepţiile şi sentimentele intime ale celor din jur, comentează unele lucruri minore, cărora regimul nu le acordă prea multă importanţă (pentru a demonstra celorlalţi că poziţia critică este totuşi posibilă, dar fără a se expune prea mult, în caz că informează cineva autorităţile). Apoi încearcă să stabilească punţi de legătură cu cei din jur, axându-se pe discutarea problemelor ce îi frământă şi pe aceştia, împărtăşindu-le nemulţumirile, captându-le încrederea, determinându-i să-şi deschidă tot mai mult sufletul.
De îndată ce se formează un grup de opozanţi, nemulţumirile acestora faţă de sistem vor fi exprimate în revendicări ale grupului, ce vor fi mult mai greu de anihilat de către autorităţi decât răzvrătirile individuale. În acest mod structurilor imper­sonale ale regimului li se opun revendicările impersonale ale unei anumite organizaţii.
Astfel, o minoritate puternică poate lupta mult mai eficient împotriva majorităţii. În continuare, de îndată ce minoritatea s-a făcut cunoscută, ea poate determina Puterea să accepte unele concesii, lucru ce îi sporeşte prestigiul şi îi aduce noi adepţi. O astfel de strategie are destul de puţine şanse de succes într-un sistem totalitar, însă variante ale ei sunt aplicate frecvent în statele ce asigură un anume grad de libertăţi cetăţeneşti. Ea este caracteristică înfiinţării şi funcţionării unor organizaţii cetăţeneşti, unor grupări ale minorităţilor naţionale sau rasiale ş.a.m.d.
Concluzia ce trebuie reţinută din acest subcapitol este că rezistenţa colectivă e mult mai eficientă decât opoziţia indi­viduală, indiferent cât de cunoscută ar fi persoana în cauză. Din păcate, acest lucru nu este luat în considerare de diverşii veleitari care bântuie scena politică a statelor postcomuniste. Fragmen­tarea spectrului politic, sciziunile determinate doar de vanităţile personale ale unor lideri sau ale altora nu fac decât să reducă drastic posibilitatea apariţiei unor formaţiuni politice puternice, care să impulsioneze decisiv tranziţia spre sisteme democratice autentice.
În statele cu un grad înalt de civilizaţie, deja scena politică este dominată de un număr foarte redus de partide, în multe cazuri numai două, astfel încât stabilitatea sistemului este mult mai mare, iar dezorientarea electoratului e minimă.
Observarea atentă, detaşată, a scenei politice poate releva cu destulă uşurinţă care partide încearcă să atragă electoratul, prin diverse tehnici de manipulare, doar pentru satisfacerea orgoliilor sau a intereselor strict personale ce îi animă pe unii lideri de partid ori pe membrii acestora şi care au într-adevăr un cuvânt de spus în promovarea mecanismelor democratice autentice şi în asigurarea unei creşteri reale a bunăstării tuturor cetăţenilor.

info said...

Gândirea de qrup
Succesul manipulărilor pe scară largă depinde, în primul rând, de modul în care individul a fost cufundat în anonimatul masei de manevră. Liderii sistemelor totalitare, precum şi conducătorii unor secte extremiste depun eforturi considerabile spre a inocula în minţile celor pe care îi manevrează sentimentul fidelităţii necondiţionate faţă de respectivul grup social. Repetând la nesfârşit preceptele teoriei bazate pe împărţirea oamenilor în "buni" şi "răi", ei îi fac pe adepţi să creadă sincer că fac parte din grupul social "bun", "corect", în timp ce restul lumii este alcă­tuit din "răi" şi "ticăloşi". Orice idee ce nu corespunde respectivei ideologii este calificată drept eretică sau drept o expresie a trădării.
Manipularea se realizează în special prin controlul informa­ţiilor, dar şi prin izolarea grupului, pentru a evita orice contacte ale membrilor săi cu lumea exterioară. În capitolul dedicat sistemelor totalitare am văzut, pe larg, în ce mod se face controlul informaţiilor, pentru a permite accesul oamenilor obişnuiţi numai la ştirile ce susţin politica regimului. De asemenea, am văzut cum se redefînesc istoria, morala, filozofia, limba, cum se modifică sistemul educaţional, cum se dă o nouă înfăţişare oraşelor, satelor ş.a.m.d., totul pentru a-l rupe complet pe individ de influenţele vechiului mod de viaţă (de "mentalităţile burghezo-moşiereşti", "reacţionare") şi pentru a-l transforma în "omul nou". Aceleaşi tehnici se aplică, la scară redusă şi în diverse variante, în orice sectă religioasă extremistă.
O dată ce individul nu mai are nici un contact cu exteriorul şi nici o posibilitate de acces la surse alternative de informaţie, identitatea lui se evaporă şi el va fi integrat grupului. Compor­tamentul, gândirea şi chiar sentimentele lui se vor adapta noilor standarde, sisteme de valori, legi şi regulamente. Pentru a scăpa de chinul interior, determinat de fenomenul disonanţei cognitive, el va ajunge să creadă sincer în noua ideologie sau viziune asupra vieţii, în noile reguli de grup şi va fi mult mai preocupat de alinierea la modul de gândire general, decât de exprimarea unor păreri critice sau de analiza obiectivă a situaţiilor. Cu timpul va avea chiar impresia că participă efectiv la luarea deciziilor, că hotărârile luate "în unanimitate" sunt cele "corecte", că noua lume în care trăieşte este "cea mai bună dintre toate". Şi chiar dacă nu este totalmente supus noii ideologii, izolarea faţă de lumea exterioară, intoxicarea cu informaţii aşa-zis "corecte" şi contactul permanent cu o politică ce împarte totul în "alb" şi "negru", "bun" şi "rău", "corect" şi "incorect" îi vor forma un mod de gândire foarte greu de readus la normalitate.
Izolarea este aplicată şi în situaţii dintre cele mai comune, pentru a influenţa individul să facă un lucru sau altul. Poliţia îşi interoghează suspecţii în camere goale, fără nici un fel de mobilier; puşcăriile, spitalele de boli nervoase, centrele de ree­ducare sunt locuri izolate, sectele extremiste se retrag în cam­pusuri unde contactul cu lumea exterioară este inexistent.
Tehnica inoculării unei "gândiri de grup", atunci când ea este aplicată unui întreg sistem social, e greu de sesizat, dar nu imposibil. Greu în special din cauza faptului că cel care sesizează la un moment dat că "nu merge ceva", se vede pus în situaţia de a se aşeza "împotriva curentului general". Şi totuşi, dacă în sistemele totalitare o astfel de atitudine ar atrage după sine pedepse severe, în sistemele democratice ea este posibilă fără ur­mări, iar în sistemele democratice în curs de cristalizare (precum cele din statele postcomuniste) este chiar bine venită, pentru a impulsiona formarea unei mentalităţi noi, deschise confruntării autentice de idei.
Cum putem sesiza dacă suntem victime ale acestor tehnici de impunere a unei "gândiri de grup"? În primul rând printr-o analiză la rece a comportamentului, a gândirii şi a sentimentelor noastre. Dacă am ajuns să credem necondiţionat în anumite idei, deşi suntem puşi în faţa a numeroase fapte concrete ce le contrazic, dacă îi considerăm proşti sau duşmani pe cei care au alte păreri decât ale noastre, dacă ne limităm numai la anumite surse de informaţie, ce ne susţin concepţiile, dacă ajungem să dăm răspunsuri standard, al căror înţeles profund nici măcar nu ne este prea clar, înseamnă că ne aflăm sub influenţa totală a manipulatorilor ce ne-au inoculat politica împărţirii tuturor fap­telor şi ideilor în "albe" şi "negre", în "corecte" şi "incorecte". În viaţa reală există nenumărate tonuri de gri, nenumărate variante şi nimeni nu se poate crede deţinătorul adevărului absolut.
Dialogul autentic, schimbul de idei, recunoaşterea greşelilor, analiza lucidă a faptelor sunt paşi importanţi spre evadarea din mrejele unui asemenea tip de manipulare pe scară largă. Gândiţi-vă atunci când luaţi o decizie dacă ea reprezintă opţiunea dum­neavoastră intimă. Nu cumva aţi luat-o pentru că "aşa trebuie" sau pentru că o asemenea hotărâre aşteaptă de la dumneavoastră cei care deja vă manevrează aşa cum vor ei? Ataşamentul necondiţionat faţă de anumite idei, în ciuda tuturor evidenţelor ce demonstrează contrarul, nu reprezintă un semn al loialităţii, ci o dovadă de rigiditate şi chiar de succes al manipulării la care este supus individul.
Acceptaţi în cadrul discuţiilor, nu doar formal, şi părerile celorlalţi şi analizaţi-le cu atenţie, atunci când sunt susţinute de argumente concrete. De multe ori vă pot oferi soluţii la care poate chiar şi dumneavoastră v-aţi gândit, dar le-aţi respins pentru că nu erau "pe linie" sau nu conveneau "politicii generale". Încercaţi să ieşiţi de sub influenţa celor care judecă doar în "alb" şi "negru", a celor care îi consideră duşmani personali pe toţi cei care au păreri diferite de ale lor. Ieşiţi de sub influenţa celor care susţin până în pânzele albe idei contrazise de realitate, care nu acceptă dialogul, care se erijează în deţinători ai adevărului absolut.
Cristalizaţi-vă propriile dumneavoastră opinii prin obser­varea atentă a realităţii, prin culegerea informaţiilor din cât mai multe surse. Nu uitaţi că premisa fundamentală a democraţiei este asigurarea accesului tuturor cetăţenilor la surse alternative de informaţie. Numai astfel omul obişnuit poate să-şi aleagă reprezentanţii în deplină cunoştinţă de cauză. Numai astfel alegerile generale pot fi considerate libere şi corecte. Amintiţi-vă cu câtă înverşunare, ani de zile după revoluţia din România a fost refuzată acordarea licenţelor de emisie unor posturi particulare de televiziune, ce nu puteau fi controlate de autorităţi. Amintiţi-vă cât de uşor au fost chemaţi minerii la Bucureşti, din cauza controlului informaţional total exercitat de puternicii zilei. La şase ani după revoluţie, când televiziunile şi posturile de radio particulare au început să se dezvolte, asemenea manipulări de anvergură nu mai sunt posibile (sau, oricum, ar fi posibile cu mult mai mult efort din partea autorităţilor).
Învăţaţi din greşelile trecutului, pentru a nu mai greşi din nou.

menssana1984 said...

true....si foarte interesant comentariul lui infoinfo...
ps
http://efectdecamp.blogspot.com
nu e reclama, vreau doar o parere

menssana1984 said...

http://www.youtube.com/watch?v=wCEycZBHwzs

Anonymous said...

Oamenii nu sunt manipulati sa fie ignoranti, sunt prosti in mod natural(lucru usor de constatat) Marea masa nu ar supravietui o generatie fara elite. Elitele au adus societatea la nivelul de dezvoltare actual. In plus oricine are o sansa egala sa caute lumina cunoasterii si sa devina lider

Anonymous said...

e prea devreme sau ar trebui facut ceva ...ce ziceti??..nu stiu, poate ca ma grabesc eu dar ...
info,info

stefania said...

dintr-o data parca toata viata mea are sens...mi-am "vazut-o" ca pe un tot unitar...

inteligenta si puterea...daca nu le folosesti te distrug prin interior...

da, vad mult mai multe lucruri decat ceilalti si de acum inainte nu-mi mai e frica de ce vad.

dar...pe "aici" functioneaza invers: intai trebuie sa dai si apoi sa primesti.

Catalin said...

Sa nu uitam ca toti suntem in situatia asta...

Comentarii de genul "oamenii sunt", "oamenii fac", vor sa sugereze ca noi am fi in afara "sistemului"... ceea ce nu e adevarat.

Toti suntem la fel. Orice guvern ar fi -global sau nu-, daca suntem liberi in interior, suntem liberi, iar daca nu suntem liberi, atunci nu suntem. Libertatea e o stare interioara, si nu depinde de guvern.

Omul daca incepe sa se trezeasca incepe sa isi creeze constient viata, altfel, in somn, ea ii este facuta de altii.

Sa ne trezim, aici e cheia...

http://www.vopus.org/ro/intrebari-gnosticism/cunoasterea-gnostica/