Bolile psihologice ale societatii
"Lumea e bolnava...si e greu de acceptat ca boala este in primul rand la nivel psihic."
Frustrarea (materiala si sexuala) organizare sociala artificiala isi spune cuvantul - distruge creierul ; metaforic il invaluie cu o tabla de sah de elemente contrare (+/-) care nu fac decat sa se anihileze unele pe altele. Demoralizare si confuzie.
Spiritualitatea sintetica (religia si dogma) au creat escapismul religios (opiul mintii) si neimplicarea sociala.
Societatea este bolnava la nivel psihic. Societatea este adusa in pragul disperarii sa ceara unui stapan sa o conduca.
Frustrarea (materiala si sexuala) organizare sociala artificiala isi spune cuvantul - distruge creierul ; metaforic il invaluie cu o tabla de sah de elemente contrare (+/-) care nu fac decat sa se anihileze unele pe altele. Demoralizare si confuzie.
Spiritualitatea sintetica (religia si dogma) au creat escapismul religios (opiul mintii) si neimplicarea sociala.
Societatea este bolnava la nivel psihic. Societatea este adusa in pragul disperarii sa ceara unui stapan sa o conduca.
1 comment:
Salut,
Ai vazut filmul Bobby? Prezinta ultimele ore din viata lui Robert Francis Kennedy - candida in '68 la presedentia SUA din partea democratilor.
La sfirsitul filmului este prezentat un discurs extraordinar al acestuia.
Din punctul meu de vedere vorbeste chiar de aceasta boala psihica (EGO, PARAZIT, etc...) care manipuleaza masele in marea lor majoritate pentru ca nu sint constienti de aceasta.
Aici este discursul tradus, dar ascultindu-l are o energie aparte:
Am salvat oportunitatea asta... sã vã vorbesc pe scurt legat de violenta inconstientã din America si care ne pãteazã tara si pe fiecare din vietile voastre. Nu e o chestiune rasialã. Victimele violentei sunt negri si albi, bogati si sãraci, tineri si bãtrâni, celebri si anonimi. Sunt, mai presus de toate, fiinte umane care sunt iubiti de altii si pretuiti. Nimeni, indiferent unde locuieste... cu sigurantã poate suferi de pe urma unui act inconstient de vãrsare de sânge si totusi continuã la nesfârsit în tara aceasta.
De ce?
Ce realizãri a adus VIOLENTA vreodatã? Ce a creat ea vreodatã? De fiecare datã când viata unui American este luatã fãrã rost de un alt american... indiferent cã este în numele legii sau în sfidarea legii, de cãtre un om sau o bandã de oameni, cu sânge rece sau pasional... într-un atac violent sau ca rãspuns la violentã, de fiecare datã când ne rãvãsim materialul vietilor noastre clãdite prin durere si nesigurantã pentru noi si pentru copiii nostril fãcând asta, natiunea se degradeazã. Totusi tolerãm nivelul crescut al violentei care ignorã natura umanã precum si pretentiile de civilizatie.
Prea des onorãm lãudãrosenia si violenta verbalã si violenta fizicã. Prea des gãsim scuze pentru aceia care vor sã îsi construiascã vietile peste visele zdrobite ale altora. Ester atât este evident: Violenta naste violenta, reprimarea naste rãzbunare si doar o EPURARE a societãtii noastre ar înlãtura aceastã boalã din sufletele noastre. Când înveti un om sã îsi urascã si sã se teamã de aproapele sãu, când îl înveti cã e inferior din cauza culorii sau a confesiunii sau pentru convingerile politice... când îl înveti cã cei care diferã de tine îti amenintã libertatea si slujba sau casa si familia ta, atunci înveti sã-i INFRUNTI pe ceilalti, nu ca cetateni dar ca dusmani, pentru a fi ales nu prin cooperare ci printr-o cucerire, pentru a fi SUBJUGAT si a fi CONDUS.
Învãtãm în final, sã ne privim fratii ca strãini, strãini cu care împãrtim un oras dar nu si o comunitate, oameni constrânsi sã convietuiascã unul alãturi de celãlalt dar nu printr-un efort comun.
Învãtãm sã împãrtim o FRICA comunã, doar o dorintã comunã de a ne îndepãrta unul de celãlalt, doar un impuls comun de a intimpina neintelegerea cu FORTA.
Vietile noastre pe aceastã planetã sunt prea scurte. Munca ce trebuie fãcutã este prea mare pentru a lãsa acest SPIRIT (parazit) sã mai prolifereze în continuare în tara noastrã.
Desigur, nu putem sã îl alungãm printr-un program nici printr-un plan... dar putem mãcar sã ne amintim chiar si pentru un timp cã cei ce trãiesc cu noi sunt fratii nostril, cã împart cu noi aceeasi clipã scurtã a vietii si cautã la fel ca noi, doar sansa de a-si trãii vietile cu un scop si cu fericire câstigând cita satisfactie si împlinire pot.
Desigur, aceastã legãturã a destinului comun, desigur, aceastã legãturã a idealurilor commune poate sã înceapã sã ne învete ceva. Sigur, putem învãta mãcar sã privim în jur la cei dintre noi, la fratii nostril si am putea sã ne strãduim de a reuni legãturile dintre noi si a deveni în inimile noastre iarãsi frati si compatrioti.
Post a Comment