Supermaket-urile
Supermaket-urile au monopol pe vanzari, pot oricand falimenta un anumit producator. Gandeste-te ca un producator face produse lactate sau mezeluri, acesta are in productie marfa de cateva milioane de euro(daca lucreaza la scala nationala) marfa care intr-o saptamana devine produs finit, iar in inca trei expira si trebuie aruncata daca nu se vinde. Daca un supermarket il scoate pe producator de pe raft, producatorul pierde valoarea marfii respective, plus costuri aditionale mai mici, muncitori in plus care trebuie platiti din banii pierduti (desi nu produc), etc..
Supermarketul-ul in schimb nu se supune la nici un risc, fiindca poate oricand sa aduca marfa din alta parte, Ex. Ungaria, Italia, sau de la alti producatori romani la acelasi pret sau chiar la preturi nesemnificativ mai mari doar pentru a pune presiune. Asadar, cele doua parti joaca de pe pozitii de putere, iar puterea hypermarketurilor e mai mare si as indrazni sa spun ca pe langa ca e mai mare este si mai bine sustinuta politic.
Primii care s-au lovit de problemele pietei complet libere au fost americanii prin 50, cand si-au dat seama ca nu pot lasa lucrurile sa curga de la sine si ca statul trebuie sa intervina uneori. De aceea vedem si astazi la ei procese intre giganti (ex. Microsoft) si stat pe chestiuni legate de monopol. Din fericire pentu producatori, statul daca nu vrea sa lase economia sa se duca pe rapa trebuie sa ii sustina. Din nefericire, statul la noi e slab, iar UE oricum ne vrea piata de desfacere.
Citeste si :
Citeste si :
1 comentarii:
Nu stiu daca s-a mai scris pe aici, dar am citit un lucru foarte interesant in The World Is Flat de Thomas L. Friedman. Vorbind despre sistemul logistic Wallmart, spunea ca de fiecare data cand un produs este scanat la casa, mesajul este transmis direct la producator. Astfel producatorul stie exact cata cantitate de bunuri trebuie sa scoata, ba chiar zilele in care ar putea face cele mai mari vanzari. De exemplu, in partea centrala a SUA este stiut deja ca in cazul unui uragan lumea, dintr-un motiv sau altul, cumpara mai multa bere si biscuiti cu ciocolata. Astfel, in caz de uragan, Wallmartu stie ca trebuie sa mareasca stocurile de bere si biscuiti. Nu este acest lucru un soi de economie planificata? Daca se stie dinainte ce si cum se cumpara, unde este competitia? Fiecare producator ar trebuie sa aiba privilegiul de a-si vinde produsele in intr-un mod egal, dar asta nu se intampla atunci cand Wallmart stie ca Trompi nu se vinde deloc in comparatie cu Coca-Cola.
Un alt lucru ce mi-a atras atentia a fost faptul ca sistemul logistic Wallmart e bazat pe ciparea cargourilor mari, astfel incat fiecare bucata de produs poate fi localizata oriunde.
Pentru autorul blogului: Doresc foarte mult sa iau legatura cu tine. Daca vrei, lasa-mi un mail pe tessellatedmind@yahoo.com
Post a Comment