RELIGIILE - mijloc de manipulare
Documentar video despre manipularea prin religie :
Krishna, Nimrod, Horus, Iisus toti se nasc pe 25 decembrie. Toti se nasc din mame virgine, toti sunt botezati (initiati) la 30 de ani, toti mor pentru 3 zile si renasc apoi. Toti au 12 discipoli. Soarele se roteste in jurul pamantului in 12 luni trecand prin toate constelatiile numite si semne zodiacale.- De ce Vaticanul este plin de obeliscuri egiptene si simboluri solare ?
- Ce legatura exista intre zodiac, cele 12 zodii, cei 12 apostoli, cele 12 luni, Soare, Isus, solstitiu de iarna 22~25 dec, constelatia crucii, Nimrod, Horus si Craciun
Religia - o frază de dânşii inventată
Ca cu a ei putere să vă aplece-n jug,
Căci de-ar lipsi din inimi speranţa de răsplată,
După ce-amar muncirăţi mizeri viaţa toată,
Aţi mai purta osânda ca vita de la plug ?
.
Ca cu a ei putere să vă aplece-n jug,
Căci de-ar lipsi din inimi speranţa de răsplată,
După ce-amar muncirăţi mizeri viaţa toată,
Aţi mai purta osânda ca vita de la plug ?
.
18 comments:
Deci e supertare! In mod clar nimic nu e intamplator mai ales in istorie sau mai bine spus in falsificarea ei... E incredibil cat de identice sunt vietile acelor "zei" prezentati in film... Cat despre faptul ca nu exista nici o dovada palpabila ca Iisus a trait este pt ca au fost sterse toate dovezile, intrucat - sustin unii lingvisti si istorici, chiar cu probe - ca el era de fapt dac, nu evreu... iar iudeo-masoneria sau "elita" se tem cel mai tare de primordialitatea poporului dac in istorie, fapt demonstrat stiintific de foarte multi istorici (si straini si autohtoni)...de asta si avem cea mai urata imagine in Europa, suntem satanizati si umiliti prin toate mijloacele posibile, iar istoria din manuale e 90% falsa. Originea cultului solar prezent la egipteni este de fapt dacica. De fapt toata mitologia "poporului ales" (autodeclarat ales) este furata de la daci.
E foarte tare filmul, mi-a placut la nebunie.
anonymus ai un id de mess sa vb-im ceva?
azi spre exemplu (2008) filmul de pe you tube nu mai este!
ce rapid e sistemul.
daca cineva a salvat filmul (p.1,2,3) va rog sa-l postati.
postati filmele pe dailymotion.com :P
Cand mai dai citate din poezii - spune si cine este autorul - la versurile de mai sus stim ca este Eminescu.... Hai pa !
De ce nu se vorbeste copilului despre sex in societatile traditionale ?
Din cartea -psihologului A Gratch - "Daca barbatii ar vorbi..."
".....societatile traditionale se simt amenintate de sex tocmai pt ca sexul (spre deosebire de alte asp ale sexualitatii) este la baza o activitate a adultilor. Iar traditionalismul - fie el religios, intelectual sau politic - are un interes bine intemeiat sa-ti mentina discipolii intr-o eterna copilarie. Atita vreme cit acestia sint dependenti emotional si intelectual de adevarul rigid prezentat de o autoritate superioara, discipolii sint mai putin inclinati sa puna sub semnul intrebarii legitimitatea intregului sistem. "
Osho - existenţă şi Dumnezeu
Text tradus de Alina Stepan din Osho -”Hari Om Tat Sat” nr. 9
Osho, ce este existenţa? E ceea ce oamenilor le place să numească Dumnezeu?
“Existenţa e o realitate. Dumnezeu e o ficţiune. Existenţa se revelează numai oamenilor care meditează, oamenilor tăcerii; Dumnezeu e o consolare pentru minţile care suferă, pentru psihologiile bolnave.
Existenţa nu e produsă de tine - Dumnezeu da. De-asta există o singură existenţă, dar mai mulţi Dumnezei. Fiecare după nevoile lui, după suferinţele lui, după aşteptările lui, creează un Dumnezeu sau acceptă o credinţă deja existentă despre Dumnezeu.
Dumnezeu este o mare consolare, dar nu este un panaceu, o vindecare. Existenţa nu este o consolare. Să fii acordat la existenţă înseamnă să fii sănătos şi întreg. Toate religiile lumii te învaţă despre Dumnezeu; eu te învăţ despre existenţă. Eu te învăţ să fii acordat la ceea ce este în jurul tău, la ceea ce este în tine şi în afara ta. O dată ce eşti acordat la asta, pentru tine nu mai există moarte, suferinţă, tensiune sau grijă, ci o pace incomensurabilă care te înconjoară, o bucurie la care nu ai visat niciodată.
Dumnezeu este pentru cei care nu pot deveni conştienţi, care sunt înapoiaţi din perspectiva conştiinţei. E un fel de jucărie; oamenii înapoiaţi au nevoie de ea. Şi în momentul în care spun că este o jucarie, spun de fapt că depinde de tine ce îl faci să fie - să arate ca o maimuţă sau ca un elefant sau ca 100 de mâini. Este creaţia ta. Surprinzător, omul crede că Dumnezeu a creat totul.
Adevarul este că Dumnezeu însuşi este creaţia imaginaţiei omului. Dumnezeu este cea mai mare minciună pe care ai putea s-o găseşti vreodată, pentru că de minciuna asta depind mii de alte minciuni. Bisericile, organizaţiile religioase multiplică la infinit minciunile, numai pentru a proteja o singură minciună.
Trebuie să înţelegi psihologia minciunii. Primul lucru pe care trebuie să-l ştii despre minciună este că ai nevoie de o memorie bună pentru că trebuie să îţi aminteşti. Minţi pe cineva despre ceva, pe altcineva despre altceva; trebuie să-ţi aminteşti ce i-ai spus fiecăruia dintre ei.
Adevărul nu are nevoie de reamintire. Adevărul este întotdeauna acolo, mereu la fel. Nu trebuie să ţi-l înghesui în memorie. Memoria te leagă, te închide, e ca o închisoare; se agaţă de tine, te acoperă atât de mult, încet, încet, încât până la urmă dispari cu desăvârşire. Adevărul te eliberează de toate minciunile. Şi dintr-o dată ai revelaţia că faci parte din imensul adevăr pe
care eu îl numesc existenţă.
Nu ai nevoie de nici o biserică, de nici un templu, de nici o moschee; nu ai nevoie decât de o inimă în stare să se roage, o inimă care e în stare să iubească, o inimă care e în stare să fie recunoscătoare. Ăsta e templu tău adevărat. Şi asta îţi va transforma întreaga viaţă. Asta te va ajuta nu numai să te descoperi pe tine, dar să descoperi adâncimile cele mai profunde ale imensităţii existenţei.
Noi suntem aproape ca valurile unui ocean - numai la suprafaţă, când oceanul poate să aibă mii de kilometri adâncime. Oceanul Pacific are 5000 de mile adâncime. dar un val mic la suprafaţă nu-i va cunoaşte niciodată adâncimile - propria adâncime a valului, pentru că el nu e separat de ocean. Ea se va agăţa de mica ei fiinţă, se va teme de moarte, se va teme să nu se piardă în imensitatea oceanului. Dar adevărul este că moartea valului nu este o moarte, ci începutul vieţii veşnice.
Dumnezeu a fost inventat.
Oamenii aveau nevoie de el; oamenii aveau nevoie de un protector. În imensitatea universului, un om se simte atât de singur, atât de mic. Vastitatea îl cutremura. Ce este existenţa ta?
Mi-am amintit de o povestire de Bertrand Russell. Arhiepiscopul Angliei visează că a ajuns la porţile de perlă ale paradisului. pe de o parte, este extrem de mulţumit, şi pe de altă parte este foarte tulburat, pentru că porţile sunt aşa de mari, în ambele direcţii, încât nu reuşeşste să vadă poarta în întregime. Este atât de mare încât este dincolo de capacitatea privirii lui. Şi el însuşi pare o furnică în comparaţie cu poarta aceea imensă. Se teme. Nu este un om obişnuit, este arhiepiscopul Angliei. Se simte umilit de poartă, şi apoi răsare teama: “Dacă asta simt în faţa porţii, atunci ce am să simt înăuntru?”
Cu mâini temătoare, ciocane la poartă, dar în imensitatea acelui spaţiu numai el poate auzi ciocanitul. Zile în şir, bate şi bate la poartă. Într-un târziu, se deschide o mică fereastră şi Sfântul Petru îl priveşte cu 1000 de ochi, încercând să-şi dea seama cine a făcut acel zgomot. Acei 1000 de ochi sunt atât de strălucitori, precum stelele, că arhiepiscopul se simte şi mai mic - aproape o non-
entitate.
Şi Sfântul Petru întreabă, “te rog, oricine ai fi, oriunde ai fi, arată-te.”
Arhiepiscopul se prezintă: “Poate că nu mă cunoşti, Poţi să-l întrebi pe Iisus, eu sunt arhiepiscopul Angliei.”
Sfântul Petru spune, “Nu am auzit de Anglia niciodată.”
Arhiepiscopul spune, “Poate că nu ai auzit de Anglia, însă cu siguranţă ai auzit de minunata noastră planetă Pământ.”
Sfântul Pentru spune, “Nu vreau să te rănesc, însă dacă nu îmi dai numărul de ordine al Pământului, nu pot să-mi dau seama despre ce vorbeşti. “Trebuie să mă duc în bibliotecă şi să caut - dacă îmi dai numărul de ordine - sistemul solar căruia îi aparţii, pentru că sunt milioane de sisteme solare şi fiecare sistem solar are multe planete.’
Dar arhiepiscopul nu s-a gândit niciodată că Pământul ar avea un număr de ordine. “Nu ştiu nici un număr de ordine, dar eu sunt arhiepiscop. Du-te şi spune-i lui Iisus.”
Sfântul Petru zice: “Sunt din ce în ce mai confuz. Cine este tipul ăsta, IIsus?”
Arhiepiscopul este foarte şocat. “Nu ai auzit de Iisus, singurul fiu al lui Dumnezeu?”
Sfântul Petru zice, “În ce mă priveşte, nu l-am văzut niciodată pe Dumnezeu; nu ştiu dacă există sau nu. Eu sunt doar un portar. Poate undeva, prin paradis există cineva care se crede Dumnezeu, însă eu nu l-am întâlnit niciodată …”.
A fost un şoc atât de mare, încât arhiepiscopul s-a trezit transpirat.
Povestirea esre semnificativă deoarece arată cât de mici suntem noi comparativ cu universul. Evident că omul primitiv nu a reusit să înţeleagă ideea vastităţii universului fără să îi atribuie o personalitate şi fără să se relaţioneze într-un fel sau altul cu aceasta.
Dumnezeu a fost efortul omului primitiv de a conferi existenţei o personalitate. Apoi a devenit Dumnezeu tatal. Abia atunci poţi să ai o relaţie cu el. Poţi chiar să fii împotriva lui, dar cel putin e cineva faţă de care poţi să fii pro sau contra; este cineva care poate fi mai mare ca tine, care te poate proteja, care îţi garantează ceva.
Dumnezeu de fapt înseamnă sărăcia conştiinţei umane.
Oamenii care şi-au atins conştiinţa profundă şi pragul ei cel mai înalt, ca Gautam Buddha, au negat existenţa lui Dumnezeu. Oricine care s-a îmbogăţit interior a trecut de mintea care, de fapt, e bolnavă şi l-a negat pe Dumnezeu. Pe Dumnezeu ca o ficţiune pentru copiii de grădiniţă. Ei au nevoie de el – parabole, fabule, poveşti. Foarte puţini oameni au trecut de grădiniţă, de fapt.
Dumnezeu există pentru că tu nu eşti conştient de tine însuţi. Dumnezeu există pentru că nu ai atins centrul fiinţei tale. În momentul în care te cunoşti cu adevărat, nu mai există nici Dumnezeu, nici nevoia de el. Eu susţin complet ce spunea Friedrich Nietzsche: “Dumnezeu a murit.”
Cea de-a doua parte a frazei spuse de Nietzsche este chiar mai semnificativă: “Dumnezeu a murit şi omul este acum liber.” Această parte nu s-a bucurat de prea multă atenţie din partea filozofilor, a misticilor, a psihologilor, însă această parte este cea mai importantă; prima parte nu înseamnă prea mult. De fapt, prima parte este greşită. Dumnezeu nu poate muri – ficţiunile nu mor. În momentul în care ştii că sunt ficţiuni, nu se pune problema ca ele să moară. Aşa cum nu s-au născut, nu vor muri. Dumnezeu nu s-a născut niciodată - şi atunci cum să moară? Moartea este cealaltă extremă a naşterii.
Aşadar, prima parte nu e importantă, dar i-a fost acordata multă importanţă de către teologi, deoarece s-au temut: “Ăsta e un sacrilegiu, să spui oamenilor că Dumnezeu a murit. Asta înseamnă că acum nu mai e nevoie de nici o religie.”S-au temut pentru propria lor afacere. Dar au uitat cea de-a doua parte, care este mult mai importantă şi are semnificaţii cu mult mai semnificative. Înseamnă că Dumnezeu era ceva ce lega, ce te dădea înapoi, ceva de care te temeai. Dumnezeu nu a fost o comoară, ci o greutate infinită, imensă, asupra inimii şi creşterii tale.
O dată ce Dumnezeu este îndepărtat, posibilitatea omului de a creşte şi a se dezvolta devine absolut liberă. Un zeu este un despot, un fascist. Fără Dumnezeu, lumea devine liberă. Existenţa dă fiecărui individ o demnitate uriaşă. De la cel mai mic fir de iarba până la cea mai grozavă stea din Univers, ea dă iubire şi semnificaţie enormă, şi nu face nici o diferenţă. Existenţa acordă egalităţi şi oportunităţi egale. Nu e nevoie să pierzi timp în rugăciune, să citeşti scripturile, care sunt cele mai puţin sfinte cărţi din lume. Nu e nevoie să fii exploatat de preoţi. Eşti dintr-odată eliberat de toate lanţurile astea. Acum poţi să fii tu însuţi.
Atâta timp cât există Dumnezeu nu vei putea fi niciodată tu însuţi. Eşti doar o marionetă, sforile tale sunt în mâinile lui Dumnezeu. O zicală veche în India spune că nici cea mai mică frunză din copaci nu se mişca decât dacă primeăte de la Dumnezeu ordin să se mişte. Orice ai fi, religiile îţi spun că eşti ţărână. Cuvântul “om” vine din “humus”, care înseamnă noroi, ţărână. Si cuvântul în ivrit, araba, urdu, hindi este “admi” – este folosit ca numele primului om, Adam. “Admi” înseamnă pământ. Dumnezeu l-a facut pe om din pământ şi apoi a suflat viaţă asupra papuşii.
Acum, tu ce fel de libertate ai? Cineva a suflat viaţă asupra ta şi este tot în mâinile lui să se oprească să mai sufle viaţă asupra ta în orice clipă. Orice ai face, religiile cred că este soarta ta, care ţi-e scrisă în frunte. Si au fost oameni proşti care chiar au încercat să citească ce ţi-e scris în frunte. Astrologi, chiromanţi, tot felul de oameni care au exploatat simplitatea şi inocenţa Sunt oameni care îţi citesc în palmă, se uita la linii şi îţi spun ce înseamnă ele. Ideea de bază aici e că tu nu-ţi traieşti viaţa, faci doar parte dintr-un spectacol, şi rolul pe care îl joci a fost decis cu mult înainte.
Krishna – în marele război indian, Mahabharata – i-a dat discipolului său, Arjuna, o replică. Văzând imensul masacru care urma să aibă loc, Arjuna pur si simplu şi-a pierdut cumpătul, deşi era un om de mare curaj şi cu o inteligenţă deosebită.
El a spus: “Nu văd rostul acestui război. Chiar dacă o să câştig … şi cu siguranţă voi câştiga” – pentru că nu mai era un alt luptător ca el. – “Dar să stau pe tronul victoriei înconjurat de cadavrele tuturor prietenilor şi duşmanilor mei, toţi oamenii aceia frumoşi, nu mă încântă deloc. Numai când îmi imaginez scena asta şi înnebunesc. Decât să lupt, mai bine cedez tronul – unui alt văr-frate. Îl las pe el să guverneze ţara şi eu plec în Himalaya să meditez, să devin sannyasin. Mi-am pierdut orice interes în luptă.”
Krishna încearcă în toate felurile să îl convingă, însă Arjuna stăpâneşte nu numai lupta, ci şi argumentele intelectuale şi ripostează. Până la urmă, nemaiavând argumente, Krishna spune, “E scris în destinul tău. Dacă pleci, pleci de lângă Dumnezeu. Războiul este predestinat de Dumnezeu să-i distrugă pe toţi cei care nu sunt virtuoşi şi să-i lase numai pe virtuoşi să supravieţuiască.” La aceasta nu mai există contraargument, pentru că Arjuna crede în Dumnezeu şi în destin.
Arjuna a mers la război. Krishna a fost răspunzător, acum 5000 de ani, pentru distrugerea acestei ţări, prin argumentul fals pe care l- a adus. În război nu numai că au murit foarte mulţi oameni, însă războiul a distrus curajul acestei ţări, care a început să se sperie de orice calamitate, oricât de mică.
2000 de ani de sclavie ….Vreau să fie clar pentru toată lumea că cei care sunt responsabili pentru aceşti 2000 de ani de sclavie sunt cei mai mari oameni din India. În capul listei stă Krishna; Arjuna este doar umbra lui. Apoi vine Mahavira, care i-a învăţat pe oameni să fie nonviolenţi în aşa măsură încât urmaşii lui nu erau nici măcar în stare să cultive plante, spunând că ele au viaţă; dacă cultivi, înseamnă că trebuie să omori plantele atunci când strângi recolta. Gautam Buddha este pe locul al treilea; el a învăţat oamenii să accepte, să fie mulţumiţi cu ceea ce au – săraci, înfometaţi, sclavi, să rămână perpetuu mulţumiţi. Învăţăturile lor au fost minunate. Trebuie însă să amintesc ceva, ca să nu fiu prost înţeles. Învăţăturile lor au fost minunate, însă ei nu s-au gândit niciodată la implicaţiile acestor învăţături. Nu s-au gândit niciodată că dacă predici nonviolenţa unei ţări întregi, dacă îi spui să renunţe la orice armă, când nimeni altcineva în lume nu face asta, atunci pui ţara aia în starea de victimă, exploatată de oricine.
Şi timp de 2000 de ani un invadator după altul a venit în India, a exploatat-o şi a plecat. Într-un final, mahomedanii au venit şi s-au gândit: “De ce să mai plecăm? Putem nu doar să exploatăm poporul ăsta, ci să-l guvernam şi să rămânem aici.” Şi apoi au venit britanicii, francezii, portughezii, şi toţi au încercat să exploateze ţara asta. Britanicii au fost de departe cei mai isteţi. Portughezii au avut micile lor insule Diu, Daman si Goa, francezii au avut o mică parte din ţară, Pondicherry. Britanicii au avut însă toată ţara.
Oamenii au rămas înfometaţi şi au murit de foame şi nimeni nu s-a gândit că de fapt aceste mareţe principii sunt într-un fel responsabile pentru situaţia nefericită prin care a trebuit să treacă India atâtea mii de ani. Şi nici chiar astăzi nimeni nu încearcă să vadă toate implicaţiile. Fiecare principiu măreţ îşi are propriul nor negru. Şi dacă nu înţelegi şi norul, în curând ai să fii absorbit de el. Dacă îl înţelegi, eşti în stare să-l ocoleşti.
Dumnezeu se pare că este cel mai mare principiu care i-a fost predicat omului de-a lungul secolelor, dar nimeni nu i-a analizat implicaţiile.
Dacă Dumnezeu l-a creat pe om, atunci înseamnă că omul nu are nici o individualitate proprie, nu poate pretinde nici o demnitate, nici o libertate.
Nici nu se pune problema ca o marionetă să declare “Vreau să fiu liberă.” Dacă Dumnezeu a creat universul, atunci orice s-a întâmplat în univers trebuia să se întâmple. A fost voinţa Domnului. Nici un efort din partea noastră nu ar fi schimbat nimic.
Şi poţi vedea că, dacă Dumnezeu a creat lumea, şi dacă el este în spatele armelor nucleare şi al oamenilor care le creează, atunci nici un efort din partea omului nu poate preveni distrugerea întregii planete. Să laşi crearea lumii în mâinile unui Dumnezeu fictiv este foarte periculos. Ne face totalmente neputincioşi. Nu putem face nimic.
De aici, simpla mea întelegere asupra conştiinţei este că dacă Dumnezeu nu a murit o dată cu declaraţia lui Friedrich Nietzsche’s, atunci trebuie să-l omoram!
Oriunde l-ai întâlni, nu trebuie nici măcar să-i spui “Bună ziua”. Întâi omoară-l şi după aia spune-i “Bună ziua” – ca să duci formalitatea până la capăt. Însă nu e nevoie de Dumnezeu. Cu Dumnezeu acolo sus, omul va rămâne pentru totdeauna un sclav, un om inconştient, care nu va lupta niciodata să atingă maximum de potenţial la care poate ajunge.
Dacă Dumnezeu va disparea, s-ar putea să simţi puţină teamă – din obişnuiţă – o teamă care va dispărea.
O dată ce vei realiza că stai pe propriile picioare şi că ai de făcut ceva pentru a-şi crea o conştiinţă mai bună, o inimă mai iubitoare, atunci rugăciunile devin inutile, pentru că nu mai e nimeni să răspundă la ele … Da, uneori ele au primit răspuns. Măcar o dată, cu siguranţă ….
Un om sărac l-a rugat pe Dumnezeu, luni la rând: “Dă-mi 50 de dolari, nu vreau mult, doar 50 de dolari.”
Întâi s-a rugat, însă apoi s-a gândit, “Milioane de oameni se roagă, e un singur Dumnezeu şi o grămadă de oameni care se roagă. Oare rugăciunea mea umilă va ajunge vreodată la el ….. Şi poate că e atâta zgomot în jurul lui – rugăciuni de la toate bisericile, moscheile, sinagogile, templele – cine va avea grijă de mine? Mai bine ii scriu o scrisoare.”
Şi a scris o scrisoare spunând, “Îţi scriu ca să-ţi reamintesc că de luni întregi mă rog, însă nu am primit nici un răspuns. Se pare că rugăciunea mea nu a ajuns la tine. Pot să înţeleg că e atâta zgomot în jurul tău, de la atâtea rugăciuni. Şi oameni mari ţi se roagă – papa, arhiepiscopul, shankaracharya – deci cine va lua în seamă rugăciunea mea umilă? Şi nu cer mult - nici paradis, nici rai, nimic, doar 50 de dolari. Aşa că m-am gândit să-ţi scriu scrisoarea asta.”
Aşa că a început scrisoarea cu litere mari, “Cincizeci de dolari! Ţine minte, e urgent!”
Dar apoi a fost atât de bulversat pentru că nu ştia cui să adreseze scrisoarea şi către ce adresă să o expedieze. S-a gândit: “Cea mai bună idee ar fi să o adresez asa: Dumnezeu, Poşta Generală”. Dacă poşta generală nu poate să-i găsească adresa, atunci cine să poată? Scrisoarea a ajuns la şeful poştei. A privit-o, a râs şi apoi s-a întristat. S-a gândit: “Omul ăsta trebuie că e foarte disperat – nimeni nu îi scrie scrisori lui Dumnezeu. Şi nici măcar nu cere aşa de mult.”
Aşa că a spus prietenilor, “Vă rog să vă uitaţi la scrisoarea acestui om sărman. Contribuiţi cu toţii, şi îi vom trimite 50 de dolari. Măcar o dată să i se răspundă la rugăciune. “Au strâns banii, însă nu au reuşit să adune decât 45 de dolari. Şeful poştei a spus: “Nici o problemă, măcar să-i trimitem şi pe ăştia.”
Când cei 45 de dolari au ajuns la omul sărman, acesta a numărat banii, a privit în sus şi a ţipat: “Doamne, ţine minte un lucru. Data viitoare când îmi mai trimiţi bani, nu-i mai trimite prin poştă! Hoţii aştia şi-au luat comisionul. Am primit numai 45 de dolari!”
Cu excepţia acestui eveniment, nu am auzit de nici o rugăciune care şi-a primit răspuns – şi nici măcar în această situaţie răspunsul nu a fost complet. Nu e nimeni acolo să raspundă. Existenţa trebuie să fie abordată altfel.
Dumnezeu trebuie sa fie venerat.
Către Dumnezeu trebuie înălţate rugăciuni.
Existenţa trebuie să fie contactată prin meditatie.
Sunt doar două feluri de religii pe lume: religiile rugăciunii şi religiile meditaţiei. Poţi să vezi unde vreau să ajung. Toate religiile rugăciunii cred în Dumnezeu, pe când religiile meditaţiei nu. Pentru că meditaţia te poartă înspre tine însuţi şi te împlineşte, nu ai nevoie să te rogi, nu ai nevoie de nici o consolare. Eşti într-o stare de bucurie, de beatitudine, că poţi binecuvânta întreaga lume.
Eu te învăţ existenţa, şi intrarea în existenţă se face prin propria ta fiinţă; meditaţia nu înseamnă rugăciune – aminteşte-ţi, este opusul rugăciunii. Rugăciunea face parte din jargonul fals despre Dumnezeu, rai şi iad. Rugăciunea este parte din toată chestia asta. Meditaţia este, pur şi simplu, singurul drum pur să intri în contact cu existenţa. Şi contactul ăsta devine imediat o contopire. Devii existenţa însăşi. Apoi eşti nori şi stele şi flori şi ploaie. Eşti pretutindeni. Nu mai eşti un strop, devii oceanul întreg.
Ţine minte distincţia clară înte existenţă şi Dumnezeu. Dumnezeu înseamnă condamnarea inteligenţei noastre. Înseamnă acceptarea umilinţei, înseamnă să accepţi că “Suntem numai nişte marionete; tu eşti puterea. Tot ce vrei să facem, vom face. Tot ce putem face este să ne rugăm.” Te ologeşte atât de mult … Chiar ideea de Dumnezeu îţi face greaţă. Numai existenţa are în ea prospeţime şi frumuseţe şi adevăr.
Niciodată să nu amesteci cuvintele astea două. Unul înseamnă realitate, celălalt e pură ficţiune.”
Opinia mea: nu conteaza cine a scris aceste rinduri...important e sa invatam din ele ...Dupa mine Osho a cules multe idei din multe carti de religie, filosifie, psihologie si psihiatrie si le/a reinterpretat....le/a mixat
Nietzsche a scris:
"Dumnezeu a murit!"
Si s-a semnat:
Nietzsche.
Ceva vreme mai tarziu, pe piatra sa de mormant sta scris:
"Niezsche a murit!"
Iar dedesubt, semnatura:
Dumnezeu...
In genere blogul tau merita citit si e ok insa ai vorbit pana acum despre eliberarea spiritului si ca nu putem salva din sclavia moderna prin schimbarea launtrica. Si daca multi dintre noi pot face asta cu ajutorul credintei? Si daca eu cred in Dumnezeu si sunt de acord cu ce spui tu in privinta sclaviei in care traim? Crezi ca aceste doua chestii nu se impaca? Crezi ca credinta nu elibereaza spiritul? Eu cred ca tocmai ea este cea care elibereaza spiritul din sclavia rusinoasa in care ne aflam. Spui ca sunt manipulat daca cred ca exista o viata de apoi si ca Dumnezeu ma va rasplati pentru ce am facut bine/rau in lume? Sunt manipulat daca cred in viata vesnica? De ce oare cei care cred in Dumnezeu sunt priviti ca si cum ar avea creierul spalat? Si stii de la cine am auzit asta ultima data? De la o "pinguina" din UK cand i-am spus ca am fost la Biserica.Oare care dintre noi doi avea "brain washed"? Si este o greseala sa-i consideri pe cei care CRED ca faca asta doar pentru ca asa este natura umana...asta este o explicatie expirata. Faptul ca am ajuns in stadiul acesta atat de depravata de pinguini nu se datoreaza oare ingamfarii noastre ca suntem mari si tari, ca suntem prea destepti pentru a crede in ceva? Oare nu am ajuns aici datorita cultivarii pe toate canalele a sintagmei "ai incredere in tine"? Incredere in noi? Serios? De aia am ajuns in halul acesta..pentru ca am avut atata incredere in noi..ca individ.
Cred ca ai putea scrie un articol pe tema asta si oricum astept raspunsul tau.
Felicitari pentru blog oricum.
Toate religiile au exploatat sau exploatează frica de moarte a omului. Cineva a spus "Nu mi-e frică de moarte ci de veşnicia ei". Dacă există frica supremă a omului, stunci aceasta este frica de moarte. oamenii au duverse temeri dar frica de moarte este comună. frica de moarte este atât de puternică încât paralizează şi cea mai mică scânteie a raţiunii. Nimic nu te sperie mai tare decât moartea care... este şi singura certitudine absolută. Cu siguranţă, fiecare om o să moară cândva. Adică cea mai mare temere a noastră se adevereşte odată şi-odată.
Religia, oricare ar fi ea, vine şi ne minte frumos. Ne spune că moartea de fapt nu este "moarte", adică sfârşitual absolut şi punct. Nu, moartea este doar un moment de trecere dintr-o stare în alta (reâncarnare sau viaţă de apoi, nu mai contează) şi viaţa aceasta este doar o ghiduşie a creatorului, doar aşa ca să aibă pentru ce să ne judece în faza următoare, de după moarte. Şi bine înţeles, nimeni nu are nici o dovadă palpabilă prin care să demonstreze că aşa este, noi trebuie să-i credem pe cuvât pe cei care ne "păstoresc" că ştiu ei sigur din "cartea adevărurilor absolute şi imposibil de demonstrat" care a fost scrisă de una sau mai multe persoane "de încredere" care "cu siguranţă" au trăit cu mult înaintea erei noastre. MI SE FACE SILĂ LA GÂNDUL CĂ UNII OAMENI SUNT ATÂT DE ... CA SĂ CREADĂ ASEMENEA ABERAŢII.
Religia - o frază de dînşii inventată
Ca cu a ei putere să vă aplece-n jug,
Căci de-ar lipsi din inimi speranţa de răsplată,
După ce-amar muncirăţi mizeri viaţa toată,
Aţi mai purta osînda ca vita de la plug?
vreau doar să spun că este într-adevăr impresionant comentariul lui CRISA şi sunt îtru totul de acord cu ce a scris. este o mică operă filosofică. Nu ştiu dacă este cazul dar... FELICITĂRI!!!
Crisha.. ce sa zic....felicitari pentru post, Osho asta a cam pus punctul pe I, asta e adevarul. Si ca sa spun una din religiile meditatiei, pai cel mai potrivit as putea spune ca este budismul tibetan, sunt cateva chestii interesante acolo. Se pare ca n-au rezistat mult si au cam zburat afara din Tibet din cauza comunismului chinez dupa al doilea razb. Mondial. As putea spune ca, spiritual vorbind, ei erau cu multe ere mai avansati decat cei care veneau peste ei. Dar de, sistemul monetar ne pune lantul de gat, ideea e sa ne trezim si sa il dam usurel jos de pe noi pana nu ne sugruma sau nu devine prea greu :)) >:)
Indraznesc sa afirm ca suntem doar una din civilizatiile existente in Univers...o civilizatie destul de "primara,belicoasa(trebuie sa "luptam"...pentru:idealuri,drepturi,etc)" ca si mod de constienta/constiinta.
Indraznesc sa afirm ca practic nu stim nimic despre legile care guverneaza universului...si ca,incet,incet incepem sa aflam.Religia...asa cum apare ea astazi...este un mod primar de a interpreta(percepe)"ceea ce nu stim".
Stiu ca suntem fiinte inteligente vibrationale...si ca existenta realitatilor paralele se poate "traduce" prin:existenta pe diferite nivele de vibratie.Vibratia noastra este 3.Ne indreptam...zgomotos spre 4 si 5.
Cu respect,ana - crestin ortodox(de 2000 de ani) si fiinta de Lumina dintotdeauna.
MULTUMESC!
Doream sa va mai impartasesc o idee:
DACII LIBERI...despre care nu se stie mare lucru,nu inca...si religia crestina.
Aceasta inalt spiritualizata civilizatie,cea din care se trage natiunea romana!,TRAIA dupa "perceptele crestine" mult vehiculate astazi.
Spuneam ca UNIVERSUL MARE INCLUDE SI NU EXCLUDE.Acesta este motivul pentru care se spune ca "natiunea romana" nu are an de crestinare.Venirea lui ISUS CONSTIENTA SI CONSTIINTA INALTA a fost imediat recunoscuta de catre aceasta incredibila civilizatie.Traind(adica FIIND...spuneam ca oamenii sunt "human being " si nu "human doing") pe acelasi nivel vibrational ca si ISUS...DACII LIBERI l-au recunoscut,cunoscut si primit FIRESC FARA NICI UN EFORT.
Natiunea romana este cea a DACILOR LIBERI!
Realitatea este doar perceptia noastra asupra a ceea ce este(actiune - human doing).
Avem ca si ghid interior emotiile...Putem schimba oricind realitatea inconjuratoare daca dam atentia cuvenita emotiilor.Sfintii parinti vorbesc si de acest lucru si o fac "incifrat".
A trai dupa perceptele crestine este in fapt a te conecta constient la ceea ce unii numesc sursa primordiala.Asta a propus ISUS.Si nu culpa,rastignire,privatiuni,lupta.
ISUS a demascat fariseii.Si a propus umanitatii de atunci...altfel de traire.
Impartirea crstinatatii intre ortodocsi si catolicii este falsa,exclude si nu include.
Stiu si cred ca ROMANII MEI LIBERI vor intelege(vibra) din nou pe acest nivel.STIU.
Cu respect,Ana Maria(spuneam crestin ortodoxa de 2000 de ani si finnta de Lumina dintotdeauna).
Pentru SFINXUL:Draga Sfinxule...chiar numele pe care ti l-ai luat...inseamna ETERNITATE adica Viata.Nu ai sa mori nici cind "vei muri".
O idee:cind vin copii pe lume...ei PLING si ceilalti(in cazurile fericite...caci exista intotdeauna si anomalii)SE BUCURA.Copilul intra in Lume.Cind OMul "moare"...ceilalalti pling...iar EL SE BUCURA.
o ALTA IDEE:Afirmatia:vom muri si vom fi liberi...nu iti spune indirect acelasi lucru?
Afirmatia:"sa murim pentru o idee" este o eroare.Ca sa "salvezi o idee" trebuie sa te pui pe vibratia inalta a acelei ideii si SA O TRAIESTI!ISUS NU A MURIT.ESTE MAI VIU IN NOI CA NICIODATA.
Nu iti pare curios ca "desi rastignit" EL TRAIESTE?
Cu respect,un DAC LIBER...care,de data asta se numeste ana.
Observ ca reprezentantii bisericii Romane incep sa isi schimbe discursul...in legatura cu cipurile RFID.
Asta de pe blogul "bataiosului".
E bine...pentru ca altfel vom iesi "crestineste" in strada si,de data asta,vom arde calculatoare,televizoare,vom lovi sub centura femei...ca si imagine in oglinda a ceea ce se intimpla in evul mediu(ardere pe rug a vrajitoarelor,arderea cartilor,blamarea celor care VAD MAI DEPARTE DE DOGME).
Cu respect pentru munca dvs...si daruindu-va un zimbet in LUMINA.
ana maria
Felicitari si respect !
Post a Comment